Am trecut și pe la Filmul de Piatra #8

Standard

11894520_1050763928275508_7395221959418170474_oAm fost, am văzut și să spunem că am rămas impresionată și anul acesta de Festivalul de la Piatra-Neamț. Tema de data aceasta a fost „Galaxia” and stuff related to it. Țin minte că am avut o temă asemănătoare la unul dintre Balurile Bobocilor de la liceu, but this is for another day.

Patru zile de festival, patru zile de scurtmetraje, competiții, lume bună și muzică pe măsură, cam așa poate fi caracterizată a opta ediție. Scurtmetrajele au putut fi vizionate la Curtea Domnească adică la Turnul lui Ștefan cel Mare, la Cinema Dacia, dar și pe platoul Cozla unde a avut loc sâmbătă seara și concertul Robind and the Backstabbers, una dintre cele mai bune trupe ale rockului românesc.

Ediția de anul acesta a avut filme destul de bune și probabil cei care le-au ales, au avut ceva de furcă până au ajuns la rezultatul de pe marele ecran. Treaba cea mai grea a rămas pe mâna juriului compus din Irina Margareta Nistor (traducător de programe tv în perioada comunistă, realizator de emisiuni specializate la radio și tv, critic de film), Andra Radu (Development Manager și Creative Producer la HBO România), Hypno (Realizator 10608734_1051331841552050_6989118854643494489_ode videoclipuri și reclame), Cristi Mărculescu (critic de film, programmer TIFF, asolvent UNATC, redactor), Bogdan Șerban (realizator de emisiuni radio, cunoscut pentru Guerrilla Log Out și Guerrilive), Vlad Eftenie (fotograf și lector al Universității de Arhitectură și Urbanism din București) și Victor Purice(directorul Cinema Dacia și membru de onoare în acest an) . Sincer, cel mai mult mi-a plăcut filmulețul Cum au murit dinozaurii. Morala lui a fost „nu vă lăsați copii să vă cotrobăie prin sertarele dormitorului pentru că cine știe peste ce chestiuțe dau și după le folosesc pe post de jucării, în special baloane cu care se pot juca prin clasă”.

All in all, ediția cu numărul 8 al Filmului de Piatra din acest an a fost una bună și să sperăm că voluntarii se vor ocupa la fel de bine și în anii ce vor urma. Volunteer Power rocks!

11882957_1052081051477129_3135891475324547768_o

Photo Credits: Paul Alexandru

Filmul de Piatra #8 @ Piatra-Neamț

Standard

11742980_1020285258004316_357488463167811012_n

Când? În perioada 27-30 august.

Unde? Piatra-Neamț. I mean, Platoul Cozla, Cinema Dacia, Curtea Domnească, Ceainăria Teaz și Ponton Bâtca Doamnei.

Ce înseamnă de fapt Filmul de Piatra? Este un festival (care a ajuns la a opta ediție) de filme, scurt metraje and so on, realizat cu ajutorul voluntarilor. Volunteer Power rooooocks! Ce vom vedea la festival? Ei bine, avem una bucată competiție de scurt metraje, alta de proiecții speciale, diverse workshop-uri, concerte și multe, multe bunătăți. Am uitat! Sâmbătă, 29 august, pe Platoul Cozla va fi concert Robin and the Backstabbers, Partizan, Matze și mulți alții. Noi vom fi acolo și vă așteptăm și pe voi!

Share and love!

 

Other info, right here:

event: https://goo.gl/Z3VQoX
informatii cazare: https://goo.gl/mZQEXs

 

Coma @ Bucharest GreenSounds Festival

Standard

1491638_10151846602662374_534226311_nWell, I kinda promised I will write about it so, here it is!:) Ideea principală este că nu contează de câte ori mergi să-ți asculți trupa ta preferată și tocmai de asta am și mers la festival. Trupa Coma au cântat sâmbătă, 22 august, pe scena de la GreenSounds, festival care este la a doua sa ediție și care s-a desfășurat și de această dată în parcul Herăstrău. Plăcerea de a sta în primul rând și de a-i asculta din nou pe băieți a fost uriașă și nu cred că sunt destule cuvinte pentru a exprima ce s-a întâmplat. Efectiv, simțeai acel vibe, acea energie pe care doar ei puteau să ți-o dăruiască. Mai mult, în aceiași zi, a fost și ziua lui Dj Hefe, căruia și pe această cale îi urăm un călduros la mulți ani și să aibă parte de absolut tot ce-și dorește! Din playlist nu au lipsit melodii precum „Chip”, „Stai” și, preferata mea, „Coboară-mă-n Rai”. Încă îmi pare rău că nu au cântat și „Cântă-mi povestea”, dar cu siguranță s-a întâmplat asta din cauza lipsei de timp.

Anyway, pentru cei care încă nu-i cunosc pe băieții de la Coma, aflați acum că este o formație rock ce a luat ființă în 1999. Membrii sunt Cătălin Chelemen (voce), Dan Costea (voce), Călin Marcu (chitară), Sorin Petrescu (bass), Răzvan Albu (tobe), Răzvan Rădulescu (Dj Hefe – keys/scratches). Au cântat în deschiderea unor mari trupe, ca de exemplu Linkin Park, Sepultura, Biohazard, Soulfly și, anul acesta, la Korn. Referitor la discografie, albumele pe care le puteți asculta sunt Somn (2001), Nerostitele (2006) și Coma Light (2008).

În rest, legat de festival, abia aștept să merg și anul viitor! E o experiență drăguță din care rămâi cu multe amintiri frumoase și prin intermediul căruia îți poți vedea artiștii/trupele preferate și te poți bucura împreună cu alți oameni de muzica acestora. Sâmbătă au mai cântat și ROA, ZOB, Pistol cu Capse, Dubioza Kolektiv, Guenos Apes și mulți alții, iar ploaia și noroiul nu ne-a împiedicat să cântăm și să dansăm cu ei.

Voi ați fost la festival?:)

 

11923421_937722626266241_1855242838_n

Și, desigur, poza cu Cătălin! I thank you so much for this one!

Facebook

Wikipedia

OCS @ Copacul cu cărți

Standard

Evident că nu am putut sta ieri în casă când știam că OCS urma să cânte la Copacul cu cărți. Concertul a fost programat să înceapă undeva pe la 20:30 și timp de o oră am dansat, am cântat, am sărit în sus și am aplaudat pe melodii precum „(dez)orientat”, „Xcelent”, „Cineva să ne aducă vara înapoi” (preferata mea), „Copilul rebel”, „Ajutor” și multe altele. Atmosfera a fost super, oamenii la fel, am reușit să stau în fața scenei și m-am putut bucura de aproprierea incredibilă de băieți. A fost ca un cadou de Crăciun de care am profitat și de care m-am bucurat din plin.

Am spus mai devreme că băieții au cântat la Copacul cu cărți și sunt destul de sigură că am mai menționat o dată de acest „loc”. Ei bine, el este amplasat în Cișmigiu (cum intrați în parc, a doua la dreapta, vă puteți da seama imediat datorită panourilor și afișelor) și este efectiv o oază de relaxare unde poți să mergi și să citești în liniște ba chiar să-ți faci, eventual și niște parteneri de conversație. Așa că, dacă ai timp și vrei să stai puțin în aer liber și să citești, mai ai timp până la sfârșitul acestei luni să te bucuri de acel loc și, desigur, de activitățile de zi cu zi și concertele de weekend. Și, dacă nu ai o carte cu tine, poți împrumuta din cei doi copăcei-bibliotecă cu condiția, desigur, să o returnezi după ce ți-ai satisfăcut curiozitatea.

Acestea fiind spuse, las mai jos și câteva poze făcute de un prieten, Andreas, care, la fel ca mine, s-a bucurat de concertul de aseară. Săptămână faină!

 

Un weekend de Summer Well și altul de GreenSounds Festival

Standard

Săptămâna trecută am avut parte de o surpriză de zile mari. Am reușit datorită unei prietene bune să ajung la cel mai tare festival care face cât o vacanță. Da, dragilor! Summer Well! La fel ca anul trecut, a avut locația pe domeniul 11247891_1157722290910001_4172072012215043351_oȘtirbey din Buftea și timp de două zile, lumea s-a putut bucura de muzică bună, oameni super, activități și multe alte surprize care te țineau în priză în fiecare moment din zi (și din noapte). Cu voie bună și chef de petrecere, am pornit la drum de la stația Muzeului Țăranului Român (by the way, tot în aceleași zile, în curtea muzeului, a fost un Târg tradițional și de antichități din care abia am ieșit. Sunt atât de multe lucruri frumoase pe care le poți vedea la un asemenea târg încât te îndrăgostești) de unde se putea merge cu un RATB special pentru eveniment. Revenind la partea mea interesantă, pe tot acel domeniu aveai tot ce îți trebuia: de la standuri de mâncare până la vestitul cinema în aer liber. Eu am bântuit foarte mult pe la standul celor de la British Council pentru că dădusem peste un aer englezesc pe care voiam de mult să-l reîntâlnesc. Și atunci am avut ocazia. Am intrat în vorbă cu englezii, am participat la concursuri, am câștigat o pungă de caramele, am ajutat la construirea unui turn din cărți și am mirosit ierburi (condimente, desigur). Ce-am mai avut bun? Concerte, bineînțeles. Am vrut neapărat să-i văd pe cei de la Kasabian care au oferit un show de excepție, dar m-au surprins plăcut și La Roux și Foals. Să nu uit: și poză de Summer Well pentru că nu se poate fără.

11705342_821770404585098_2438574824950052995_n

Cam asta s-a întâmplat, mai pe scurt și cum luna încă nu s-a terminat, ne mobilizăm pentru următoarele evenimente: ne vedem duminică, 16 august, începând cu ora 20:30 în Cișmigiu la un concert OCS (nu contează că i-am mai văzut de vreo 3 ori doar anul ăsta. Mereu mai este loc) și, mai ales, în weekend-ul 21-23 august la GreenSounds Festival, în parcul Herăstrău la intrarea Charles de Gaulle. Pentru cel din urmă, pregătiți-vă să cântați alături de Coma, ROA, Asian Dub Foundation, Guano Apes, Subcarpați, Niște băieți și mulți, mulții alții! Nu uitați că  în parc vă așteaptă un bazar cu multe bunătăți, de la mâncare și până la fel de fel de accesorii hand-made.

Acestea fiind spuse, vă aștept cu întrebări și să stăm la o bârfă pe pagina de Facebook sau mai jos, în comentarii. Have fun this weekend!

„Chester este așa cum mi l-am imaginat dintotdeauna”. Diana ne povestește despre experiența Linkin Park!

Standard

Toți fanii Linkin Park să ridice două degetețele sus pentru că venim cu o mare surpriză! Co-fondatoarea Fan Clubului Linkin Park România a stat de vorbă cu noi și ne-a oferit un interviu exclusiv! Cum a început totul, ce mai fac Mike și Chester, câteva lucruri despre viitoare concerte și multe alte surprize și răspunsuri stau doar la un scroll distanță. Enjoy, my little minions!

CC: Mai întâi, spune-ne cum a luat startul fan-clubul LP. Și mai ales, de ce tocmai Linkin Park?Diana Ciobotea si Alina, membru LP Romania

Diana: Linkin Park Romania a luat startul în anul 2005, sub forma unui website & forum, și reprezenta locul de întâlnire al LP Soldier-ilor din întrega țară. Linkin Park, fiindcă era trupa care ne cucerise pe toți, în primul rând prin muzica lor, apoi prin atenția și proiectele inedite dedicate fanilor din lumea întreagă. În prezent, ne găsiți online pe pagina oficială de Facebook, acolo unde veți afla primii ce activități și surprize mai punem la cale și unde vă ținem la curent cu toate noutățile despre trupă și proiectele individuale ale membrilor săi: LP Romania. Photo: Diana Ciobotea (stânga) și Alina (dreapta), membru LP România.

 

CC: Cum te-ai simțit când băieții au declarat fan-clubul oficial?

Diana: A fost un vis împlinit, la pachet cu un amalgam de amintiri, sentimente și trăiri unice! S-a întâmplat la prima mea întâlnire face-to-face cu întreaga trupă, anul trecut, în Berlin. După ce le-am povestit despre LP Romania, despre istoria și activitățile noastre, băieții au înțeles că ne-au influențat viețile și carierele în cel mai frumos mod posibil și ne-au asigurat de tot suportul lor. Anunțul oficial din partea Linkin Park a venit în urmă cu câteva zile, atunci când au fost făcute publice cele 18 conturi oficiale create pe platforma LP Underground (LPU), special pentru fan-cluburile susținute de trupă. Linkin Park Romania nu putea lipsi. Detalii aici: LP International.

 

CC: Acum ceva timp, am aniversat cei 10 ani alături de tine și de fanii trupei. Crezi că a ieșit cum te așteptai sau mai trebuia ceva?

Diana: Vă mai amintiți petrecerile pe care le dădeați de ziua voastră acasă, în sufrageria apartamentului vostru? Ei, cam același mood l-a avut și party-ul nostru, pe care l-am organizat în „cafeneaua” prietenilor de la Roton Music, labelul reprezentant al Warner Music Group în România. Cu gașca de fani LP alături și prietenii din presă, petrecerea a ieșit exact cum mi-am imaginat-o, însă recunosc că ar fi fost perfectă dacă erau prezenți și băieții de la Linkin Park. Ca exclusivitate: trebuiau să fie, printr-un chat, însă diferența de fus orar și concertul pe care urmau să-l susțină în Mexic în aceeași zi, ne-au dejucat planurile. Trupa a fost prezentă prin cadourile pregătite. Din partea Roton, am avut ca premii două albume “A Thousand Suns” – cu autografele băieților. Surpriza majoră s-a petrecut după ce am ajuns acasă, când am primit urările trupei însoțite de un cadou de neprețuit pentru fanii români: o lună de membership gratuit în LPU, organizația mondială fondată de Linkin Park pentru fanii săi.

You can watch the video here:)

Happy Bday, LP Romania!

Photo: The 10th LP Anniversary. Happy birthday!

 

CC: Știm că l-ai întâlnit pe Chester la Milano. Cum a fost?

LP - Diana si Chester Bennington - Milano, 2014Diana: De departe, cea mai frumoasă și intensă întâlnire din viața mea. Ne-a luat 12 ani să ne vedem, dar a meritat așteptarea. J Am avut privilegiul de a sta la povești despre ce înseamnă el și trupa sa în viața mea, cum m-au influențat și ce mai urmează. Chester Bennington (photo: stânga) a fost primul dintre membrii trupei, care a aflat de LP Romania, întâlnirea cu el având loc cu aproape 6 luni înainte de cea de la Berlin. Chester este așa cum mi l-am imaginat dintotdeauna: foarte de treabă, galant, pozitiv, modest și super simpatic!

 

 

CC: Ce părere ai despre noul single al lui Mike, „Welcome”?

Diana: Îmi era dor de Fort Minor și știam că va urma o revenire, dar nu și momentul exact. Piesa “Welcome” m-a cucerit de la primul play prin mesajul său motivant și vibe-ul pozitiv pe care îl degajă. Videoclipul este fascinant, prin tehnologia 360 – Virtual Reality, pe care Mike si echipa au folosit-o la producerea lui. Dacă mă detașez de fanul din mine și scot la înaintare omul de management si PR, pot aprecia campania de revenire a proiectului drept una dintre cele mai reușite, worldwide. Avem inovație, avem interactivitate, avem un teasing excelent în Social Media, trei concerte exclusive (Los Angeles – 29 iunie, Copenhaga – 26 august, Berlin – 2 septembrie, 5 septembrie – Düsseldorf ) și merchandise în ediție limitată: 1000 de vinyl-uri cu autograful lui Mike Shinoda, fiecare din ele făcând parte din zidul pe care îl vedem în videoclip.

Fort Minor – Welcome [Official]

 

CC: Să ne așteptăm la un concert Linkin Park în România cât mai curând?

Diana: În 2015 cu siguranță nu, fiindcă s-au confirmat deja toate datele turneului european, care va debuta în Belgia pe 20 august și se va încheia în Italia pe 6 septembrie. S-ar putea ca 2016 să ne poarte noroc, întrucât Mike a confirmat că finalul lui 2015 îl va prinde în studio, alături de colegii de trupă, lucrând la noul album, pe care speră să-l lanseze anul viitor. Album nou = turneu de promovare = șanse ca Linkin Park să revină în România. Țara noastră i-a impresionat plăcut în scurta lor vizită din 2012 și i-a cucerit culinar, iar activitatea fan clubului național reprezintă un plus, deci ne putem aștepta la o revenire.

LP - Diana Ciobotea si Mike Shinoda - Berlin, 2014

 

Photo: Diana Ciobotea (dreapta) și Mike Shinoda (Stânga) – Berlin, 2014

Q: Iar acum, ce ne poți spune despre tine?  

Diana: Pe lângă activitatea din Linkin Park Romania, lucrez ca Artist Manager & PR pentru mai multe proiecte muzicale din țară. Pot spune că de opt ani deja, respir, trăiesc și visez în termeni de Music Business & jurnalism. În timpul liber, extrem de limitat, îmi place să călătoresc și să merg la concerte, experiențe despre care scriu pe blogul meu – Music Pass.

 

CC: Ți-ai imaginat vreodată că ai putea cânta pe scenă alături de băieți?

Diana: Ha ha!😀 De foarte multe ori. Din fericire, băieții nu au planuri de schimbare a componenței sau formulei trupei.

 

CC: Ce le transmiți fanilor LP?

Diana: Mi-ar plăcea să vă întâlnesc pe cât mai mulți dintre voi și să vă mulțumesc personal pentru susținerea continuă acordată trupei și visului nostru comun! Aș vrea să conștientizați cât de norocoși suntem să ne fi îndrăgostit de muzica unor artiști care, mai presus de faimă, bani și alte chestiuni materiale, au rămas oameni obișnuiți, cu familii frumoase și un stil de viață sănătos, conștienți de norocul pe care l-au avut să facă ceea ce au visat toată copilăria și adolescența lor – muzică pentru suflete.

 

 

I am the Rocker Tickets Contest

Standard

Am auzit că vrei să mergi la cel mai tare eveniment și nu ai reușit să-ți iei bilete. Nu e panică! Se oferă 3 invitații duble la I am the Rocker! Tot ce trebuie să faci este să lași mai jos într-un comentariu numele tău și de ce vrei să mergi! Căștigătorii vor fi anunanți mâine, 3 iulie, la ora 19:00 cu ajutorul, desigur, al site-ului random.org. Așa că, nu mai sta pe gânduri și dă sfoară în țară dacă vrei să-i vezi pe Dream Theater, Kamelot, Soulfly și mulți alții live!

Thankies for the invitations to Roton Music and Phoenix Entertainment. You are the rocker!

 

UPDATE! Vestile proaste cred ca s-au facut deja auzite, daca nu, here is the link. In alta ordine de idei, abia astept sa ne vedem maine si sa ne distram. Cei care beneficiaza de cele 3 invitatii duble sunt: Cristina, Catalina Grigore si Bogdan! Felicitari! Ii rog pe Cristina si Bogdan sa-mi lase numele complete intr-un comentariu sau pe pagina de facebook a blogului.:)capture-20150703-191819capture-20150703-191903

capture-20150703-191937

Game of Thrones 5×09 or how sh*t got really fucked up

Standard

Guilty, nu am mai scris de ceva vreme așa că, vreau să-mi iau revanșa după ce am văzut episodul de astăzi. Atenție, conține spoilere, așa că, dacă nu te-ai uitat, nu citi sau dacă ești sadic și vrei să citești, go for it!

De-a lungul celor cinci ani de când urmăresc serialul cu sufletul la gură pentru că efectiv habar nu ai ce urmează de la episod la episod și ești din ce în ce mai uimit și dezorientat, am ajuns la concluzia că acest al cincilea sezon le-a cam întrecut pe toate. A început normal, cu mai puțin sex, cel puțin față de restul (cam principiul este boobs and history. oh, and dragons, don’t forget about the dragons), dar cu o violență cel puțin incredibilă. De la violența domestică față de soție (a se reminti noaptea nunții dintre Sansa și nevăstuica de Ramsay) până la episodul de astăzi la care m-a luat cu bocete și cu lacrimi mari în ochi. Serios acum, cât de dement trebuie să fii ca să asculți o vrăjitoare/preoteasă/slut și mai nebună și să-ți arzi propriul copil pe un rug, tu care, cu câteva episoade în urmă dovedeai ce părinte bun ești și că o iubești. Da, Stannis a luat-o pe ulei doar pentru că vrea să cucerească Winterfell-ul, asta e marea scuză.

Restul episodului este plin de discursuri și de lucruri cât de cât normale, de John Snow care ajunge cu bine la zid cu tot cu sălbatici, dar, cel mai important, partea de la arene care o include și pe Deny. Da, dacă vă mai amintiți primul trailer, la un moment dat, Deny era înconjurată de Fii Harpiei în arenă, ceea ce se întâmplă în episodul ăsta. Da, e un adevărat masacru ce se petrece pe acolo, care-ți face inima să ajungă în gât de emoții și de „te rog, Daario, do something!”. Și când credeai că totul pare pierdut și te rogi să apară o minune, în sfârșit ai noroc pentru că, de nicăieri apare Drogon. Sincer, scena apariției când efectiv coboară în arenă și începe să-i ardă pe toți Fii Harpiei și schimbul de priviri dintre el și Deny e ca un fel de a spune „Mommy, I’m home, everything is fine.” Și da, Deny se va urca în spatele dragonului în sfârșit.

Sincer, am suportat moartea lui Ned Stark și chiar și pe a lui Robb din episodul cu The Red Wedding, am sărit în sus la moartea lui Joffrey și am rămas uimită când Tyrion la omorât pe tatăl său, dar ca rege și tată să-ți arzi propria fiică pe rug mi se pare foarte deplasat și pe departe cea mai dureroasă și terifiantă scenă din tot serialul. Îmi este sincer frică de ce va mai urma.

Așa că, vă aștept să împărțim păreri și impresii. Până una alta, pace, dragoste și gogoși. Pupici.

 

Bonus, scena din serial. Source: weheartit.com

De prin carte citire

Standard

“Three fires must you light…one for life and one for death and one to love.

Three mounts must you ride…one to bed and one to dread and one to love.

Three treasons will you know…once for blood and once for gold and once for love.

Mother of Dragons

Daughter of Death

Slayer of Lies

Bride of Fire

Child of Storm”

„O plăceam pe cea insensibilă și profitoare…”. Capitolul 9

Standard

Capitolul 9

Unii spun că prietenia este un lucru de preț, iar învățații vremii afirmă că acest lucru trebuie prețuit. Dar dacă din partea unui așa-zis prieten vine trădarea, iar apoi o milogeală enervantă care nu ajută cu nimic situația? Asta înseamnă că n-au făcut încă cunoștiință cu Anne. Când o văzu pe Maya aproape izbucnind în plâns nu o consolă, nu sări să o îmbrățișeze.
-Ce cauți aici? o întrebă în schimb.
-Am venit să-mi cer scuze pentru tot.
-Ai venit degeaba. Pleacă!
-Dar, nu înțelegi! Pot să-ți explic! Nu știi câte am făcut! zise Maya aproape țipând.
-Cât de proastă mă crezi? Nu pricepi? Nu vreau să te văd! Vreau să pleci exact cum ai dispărut! Ai crezut că îmi furi totul. Te-ai înșelat!
-Ce să-ți fur?
-Cesar!
Cesar intrase oricum fără să fie strigat. O luă pe Maya care se zbătea să scape din strânsoarea lui și o scoase afară. Anne privi toată scena impasibilă deși în interiorul său, sufletul se zbătea. Nu știa dacă făcuse ceea ce trebuie. Acționase din instinct, iar acesta nu o înșela niciodată.

Când faima îți este sporită poți fi doborât ușor, asta în cazul când ai o inima prea moale sau din contra, poți să prosperi și să-i conduci pe alții. Totuși, sunt unele momente când vrei să fii lăsat singur, departe de lumina reflectoarelor și de lume. Preferi să stai închis între patru pereți și să vegetezi în timp ce deguști dintr-un pahar de vin roșu, ademenitor la miros și care îndrăznește să te amețească.
Anne stătea cu acest pahar pe jumate golit în mână, lângă geam și privea cum stropii de ploaie se lovesc de geamul ei. După prezentare a avut liber o săptămână, iar asta abia începuse.
-Anne, ești sigură că vrei să stai aici toată săptămâna?
Cesar stătea în ușă de mai bine de zece minute și aștepta ca ea măcar să se întoarcă și să-l privească. Evenimentul care se petrecuse între ei fusese uitat de parcă nici nu s-ar fi întâmplat.
-Nu am chef de altceva.
-Silver te-a invitat la cină diseară la restaurantul tău preferat. Eu oricum trebuie să plec câteva zile la Lyon pentru niște afaceri.
-Du-te și rezolvă ce ai de făcut, îi replică Anne indiferentă.
-Bine. Oricum, Silver va veni diseară fie că vrei, fie că nu.
-Când spuneai că pleci?
-Avionul e peste două ore.
-Mă mai gândesc până atunci.
Zis și făcut. Cesar plecă fără alte cuvinte la aeroport în timp ce Anne rămase în același loc cu privirea în gol. Se simțeam făcută bucățele în interior, dar nu-și dădea seama de ce. Oricum, nici nu voia să știe. Când auzi sunetul soneriei de la ușă ezită să răspundă. Așteptă până s-au auzit bătăi puternice. Atunci se hotărî să deschidă. În prag era Silver la fel de elegant ca de fiecare dată. Purta un palton negru lung, iar pe sub el avea un costum elegant englezesc în carouri maro.
-Credeam că ai pățit ceva.
-Sunt întreagă din câte vezi. Intră.
Silver intră elegant și își lăsă paltonul în cuier apoi merse la masa din bucătărie unde stătea și Anne și se așeză la masă.
-Mi-a spus Cesar că nu vrei să vii. Și că…stai în camera ta cât e ziua de lungă. Ce te frământă?
-Nimic, îi răspunse pur și simplu.
-Acel nimic nu există în vocabularul tău.
Anne îl privi lung. Nu îi venea să creadă că tocmai el îi dădea lecții și îi făcea morala în felul lui. Se aproprie de el, dar în loc să-i dea o replică tipică ei, se așeză pe genunchii lui și îl sărută pasional.
-Anne, termină.
Silver o împinse ușor de pe el. Realiză că asta era o joacă stupidă de copii, iar lui nu-i plăcea asta. Anne, când văzu asta, se încruntă și plecă de lângă el.
-Ipocritule! Știm amândoi că mă placi!
-O plăceam pe cea insensibilă și profitoare, nu una care începe să se comporte ca o curvă. Și nu-mi retrag cuvintele!
Nu o mai lăsă să spună nimic. Se ridică, își luă paltonul și ieși imediat lăsând-o pe Anne cu gura căscată și aproape în lacrimi. Privi locul unde a stat Silver, se privi apoi în oglinda din sufragerie, iar în final se uită la sticla de vin pe care o începuse cu o oră înainte și din care degustă doar un pahar. Își privi mâinile tremurând. Căteva lacrimi și-au făcut conturul în palma ei. În nebunia de care ducea parte, sparse un pahar. Realiză un lucru când se privi printre cioburi. Nu mai era ea. Era o altă persoană care îi semăna fizic, dar nimic mai mult. Primul impuls a fost să ia sticla de vin și să o dea pe gât chiar dacă i s-ar fi făcut rău, dar rezistă ispitei. Se băgă în pat încă udă pe față de lacrimi, închise ochii și adormi. Dar ăla avea să fie un somn profund, din care va iei cu greu când amintirile își vor face loc, o vor năpădi și îi vor arăta adevărata ei față, acum mai mult decât inexistentă.

În acest timp, Cesar ajunse la Lyon. Călătoria nu îl obosi mai deloc. Sau poate că nu voia el să o arate. Totuși, el nu se cază la un hotel, un lucru pe care l-ar face în mod normal un turist. De fapt, Cesar era un vechi vizitator al acestui oraș având și un prieten foarte bun la care merse și anume, un tânăr blond, cam slăbănog, cu ochi albaștri după care te topeai numai când îl vedeai, pe nume Jacques. Acesta, când îl văzu pe Cesar în pragul casei sale, îl îmbrățișă ca pe un frate.
-Mă bucur că te-ai întors printre noi, Cesar!
-Mulțumesc.
Intră în casă, dar nu făcu nici doi pași că telefonul începu să sune. Era Silver.
-S-a întâmplat ceva? întrebă Cesar ușor neliniștit.
-Într-un fel da. Printr-o întâmplare pe care nu o pot explica, Anne a început să-mi facă avansuri mai ceva ca o prostituantă. Iar ăsta e un cuvânt frumos.
-Țin minte că băuse un pahar de vin. Silver, nu știu. Am văzut că s-a schimbat dintr-o dată, de când a văzut-o pe Maya…
-Stai! S-a întors Maya? De ce aflu tocmai acum asta?
-Credeam că ți-a spus ea. Și nu înțeleg ce e atât de grav.
-Cesar, ascultă-mă cu atenție. Știu că ești la Lyon, dar să nu faci prostia să mergi la Bordeaux după vin. Nu acum.
-Ce s-ar putea întâmpla?
-Nu știu, dar nu va fi de bine, încheie Silver.
Cesar nu îl sună pentru a afla ce voia să spună de fapt. I se alătură lui Jacques în sufragerie la o cafea, începând să depene amintiri de mult apuse, ce mai era nou, cine a murit, dar mai important, un luru pe care îl interesa, starea Annei.
-Este bine, minți Cesar.
-Ciudat. Mi s-a părut că te-am auzit vorbind de Anne la telefon și nu mi se părea de bine.
-Nu, asta e prietena lui Silver.
-Ce frumos. Asta ai uitat să-mi spui.
Cesar, mai mult decât oricine, nu a vrut să împărtășească noutățile despre Anne cu Jacques. Silver nu știa despre existența lui Jacques, deci practic era o persoană ascunsă, asul din mânecă pe care îl puteai scoate când aveai cea mai mare nevoie. Cu excepția acestui lucru, știa care va fi răspunsul la această prostie. Război sau poate și mai rău. Sfârșitul unuia din grup, cel mai probabil al lui Seth.
Unii spun că ce e ascuns cu grijă va rezista o vreme îndelungată, iar cel ce va găsi secretul va fi un om fericit și bogat. Așa să fie? Jacques cu siguranță va crede altceva când va descoperi că micuța lui Anne e rănită de către prietenul său cel mai bun și asta doar din cauza unui orgoliu nebun.

***
O simplă zi de vară. În curtea vilei în stil Tudor se jucau doi copii, o fetiță, nimeni alta decât Anne, fericită, roșie în obraji, un copil nevinovat de doar zece ani și un băiețel care părea să fie cu doi ani mai mare decât ea. El era Jacques, cel cu sclipirea în priviri și care în acel moment nu știa că va fi despărțit de micuța lui Anne pentru o vreme îndelungată.
Zilele treceau, iar ei erau nedespărțiți. Erau pur și simplu cei mai buni prieteni de când au dat prima dată ochii, acum mulți ani. Doar că, în acea zi de care este vorba, s-a întâmplat. Nimeni nu știe cum cu excepția lui Cesar. Jacques și părinții acestuia au murit într-un accident de mașină.

-Ești bine? se auzi vocea lui Cesar.
Ochii lui Jacques s-au deschis încet. Era bandajat la cap, avea vânătăi pe tot corpul și buza inferioară spartă. Din fericire, nu avea răni mai grave. Îl privi nedumerit pe Cesar. Când încercă să se ridice, nu putu pentru că fiecare părticică din corp îl durea.
-Unde sunt? întrebă el.
-Suntem la Lyon. Îți mai amintești ceva?
-Era o mașină… Mama! Tata! Cesar, ce s-a întâmplat cu ei? țipă Jacques din toate puterile.
-Îmi pare rău, dar au murit. Doar pe tine am reușit să te salvez.
-Cum? întrebă nedumerit și printre lacrimi.
-Tata m-a ajutat cu tot ce trebuie. Am venit amândoi cu ideea. Vom juca un mic joc. Tu vei fi considerat mort, dar vei locui aici, la Lyon.
-Ești nebun!
-Fac asta pentru Anne. Ne așteaptă vremuri grele, spuse Cesar privind pe fereastra geamului. Dar totul va fi bine, îți garantez.
Nu spuse nimic mai mult și plecă lăsându-l pe Jacques în urmă, cu tot cu trecut. Anne a fost cea mai devastată de moartea celui mai bun prieten. Și așa avea să rămână, cu acea tristețe amară ascunsă undeva în adâncul sufletului său.

***
Era seară în Paris, dar una sumbră, de jale. Anne privea cerul pe fereastră cu lacrimi în ochi, devastată de propriul ei suflet. Scoase poza lui Jacques din albumul ei și o privi cu mâinile tremurânde. Acel chip, acea privire…ei doi într-un trecut îndepărtat care nu avea să mai vină și să fie reparat. Era gaura neagră pe care a ascuns-o atâta timp în interior.
-Te simți bine, Anne?
O întrebă Silver, care, intră din nou pe neașteptate pentru a doua oară în acea seară. Anne își întoarse privirea înlăcrimată spre el și abia îi putu vorbi.
-Azi sunt șapte ani de când a murit.
Nu îndrăzni să-i spună numele, dar Silver înțelese foarte bine la cine se referea. O luă în brațe tandru, strângând-o la piept.
-Știu, Anne, știu. Plângi dacă asta te face să te simți mai bine. N-ai de ce să-ți fie rușine.
Și asta făcu. Acolo, în brațele lui Silver începu să plângă toată acea durere adunată în atâția ani. În acel moment, nici cel mai vechi și mai puternic vin nu o putea ajuta. Nu exista leac pentru o inimă făcută bucăți de o amintire.